Raportarea de sustenabilitate – noțiuni de bază pentru companii.

Prin acțiunile lor, organizațiile pot avea un efect asupra mediului înconjurător, economiei, omului și drepturilor omului. Acest efect poate să contribuie pozitiv sau negativ asupra coceptului de dezvoltare sustenabilă.
Dezvoltarea sustenabilă face referire la o “dezvoltare care susține/acoperă nevoile prezentului dar fară a compromite generațiile viitoare să își șuștină/acopere propiile nevoi. Raportarea de sustenabilitate este procesul prin care o organizație, indiferent de dimensiune, locație geografica, industrie, își expune cele mai semnificative impacturi asupra mediului, omului și drepturilor omului. Obiectivul raportării de sustenabilitate este de a oferi transparenta asupra cum o organizație contribuie sau intenționează să contribuie la conceptul de dezvoltare sustenabilă.
Prin impact înțelegem efectul pe care o organizație îl poate avea asupra celor menționate anterior. Impacturile pot fi: pozitive sau negative, actuale sau potențiale, reversibile sau ireversibile, pe termen scurt sau lung, intenționate sau neintenționate.

În contextul legal actual, raportarea de sustenabilitate este voluntara însă în anii următori aceasta urmează să devina obligatorie întăi pentru firmele de interes public cu >500 angajați și mai apoi pentru firmele care întrunesc 2 din următoarele 3 criterii (>250 angajați, mijloace fixe > 20mil euro, CA > 40 mil euro) ajungându-se la un total de aproximativ 50.000 companii la nivelul Uniunii Europene. Obligativitatea raportării urmează să fie dată de intrarea în aplicare a CSRD (corporate sustainability reporting directive) care înlocuiește prezenta Directiva EU 2014/95 NFRD (non-financial reporting directive).

NFRD este o forma simplificata a raportării de sustenabilitate care se aplică tuturor companiilor de interes public cu >500 angajați și care este cunoscută și ca raport non-financiar sau declarație non-financiară. Aceasta este un raport ce conține informații despre preformanța socială, economică și de mediu a unei companii.

CSRD este o formă actualizată, mult mai amplă a directivei NFRD care dorește să standardizeze raportarea de sustenabilitate pentru companii. Suplimentar, atât în NFRD cât și ulterior în CSRD, companiile trebuie să includă în raportul non financiar și ulterior în raportul de sustenabilitate informațiile cu privire la eligibilitate și aliniere cu Taxonomia UE conform Regulamentului UE 2020/852. Taxonomia, definită de UE, este un sistem de clasificare care a stabilit o listă a activităților “verzi”, sustenabile, durabile. Cu ajutorul taxonomiei, o companie ar trebui să își determine procentul din cifra de afaceri, din chetuielile de capital dar și din cele operaționale care este aliniat cu activitățile considerate durabile prin acest regulament.

În acest fel, ar trebui să se creeze securitate pentru investitori, să se protejeze investitorii privați de conceptul de “greenwashing”(focusul pe aspectele pozitive și ignorarea celor negative), să ajute întreprinderile să devina mai prietenoase cu mediul, să atenueze fragmentarea pieței și să contribuie la transferul investițiilor acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.